Elbrus

Elbrus este un munte de origine vulcanica situat la limita republicilor Karachay-Cerchezia si Kabardino-Balkaria, in sud-vestul Rusiei. Este muntele cel mai inalt din lantul muntos Caucaz care se desfasoara de la vest la est, de la Marea Neagra la Marea Caspica, trecand prin Rusia, Georgia, Azerbaidjan si Armenia si reprezinta linia de demarcatie intre Europa si Asia.

Elbrus apartine grupei Caucazul Mare, aflandu-se la 20 km nord de culmea principala si la 65 km la sud – vest de orasului rus Kislovodsk.

Datorita acestei pozitii geografice si a conventiei ca limita continentala este cea a ‘cumpenei apelor” si a bazinelor hidrografice, Elbrus este situat in Europa, fiind, cu cei 5642 m ai varfului de vest, cel mai inalt munte si cel mai inalt vulcan de pe continent. De asemenea, cu o proeminenta de 4741 m este al zecelea munte din lume si al treilea vulcan al Circuitului 7 Volcanoes, dupa Ojos del Salado din America de Sud si Pico de Orizaba din America de Nord.

Etimologia si originea exacta a numelui Elbrus nu se cunoste exact. Una dintre versiuni isi are originea in persana, de la „Al Borgia“- „Inaltatoare“ sau de la “Zend Alborz “ – „Munte inalt“. In Iran exista lantul muntos Alborz care are, de asemenea, consonanta cu denumirea Elbrus.

In republicile limitrofe, Karachai-Balkarian si Kabardian Oshkhamakho, Elbrus este denumit „Mingi Taw“ ceea ce inseamna literal „Muntele celor o mie de munti“. Sensul este insa diferit: in Karachai-Balkar poate fi tradus ca „Muntele in jurul caruia se ridica spirale de vant“, iar in Kabardian Oshkhamakho se traduce ca „Muntele fericirii” (de la „uaschhe” – movila, deal, munte si „mahue” – fericire). In limbile turcice ale populatiilor din zona, Elbrus e denumit Jin-Regele – „Domnul spiritelor”, iar in abhazii Orfi-Tib – „Muntele binecuvantat”.