Alte conditii medicale la altitudine

Edemul periferic de mare altitudine

Edemul periferic de mare altitudine produce umflarea mainilor, picioarelor si la trezirea din somn, a fetei. Edemul este neplacut, dar dispare in cateva zile, fara tratament. Edemul periferic de mare altitudine nu este o manifestare a raului acut de munte.

Hemoragia retiniana de mare altitudine

Hemoragia retiniana de mare altitudine (zone hemoragice mici la nivelul retinei) poate aparea la altitudini de 2500 metri sau mai mult si produce rar simptome. Totusi, atunci cand hemoragia are loc in zona din ochi responsabila pentru vederea centrala – macula, persoana va raporta o pata mica in campul vizual. Daca este afectata macula, pacientul trebuie sa coboare la altitudini mai mici. Hemoragia retiniana de mare altitudine se vindeca in una sau doua saptamani fara tratament.

Oftalmia de zapada

Oftalmia de zapada este o arsura solara la nivelul ochiului si apare frecvent la altitudini mari. La fiecare 300 de metri urcati, radiatiile ultraviolete (UV) devin cu 5% mai puternice, iar reflexia zapezii face ca radiatiile sa fie mai intense. Chiar si in zilele cu nor, radiatiile UV puternice pot produce arsuri oculare. Simptomele oftalmiei de zapada apar la 6-12 ore dupa producerea arsurii sub forma de durere, roseata, edem, sensibilitate la lumina si senzatia de nisip in ochi. Analgezicele, compresele reci si bandajul ochiului produc ameliorari. Simptomele dispar dupa 24 de ore. Pentru a preveni oftalmia de zapada, trebuie purtati ochelari de soare cu aparatori pe partile laterale.

Faringita si bronsita de mare altitudine

Faringita si bronsita de mare altitudine apar de obicei la altitudini peste 3000 de metri ca urmare a aerului uscat si rece care produce durere in gat si tuse seaca, uneori foarte chinuitoare. Consumul de lichide in cantitate mare si cresterea salivatiei prin sugerea de dropsuri pot ameliora simptomele. Buff-urile pot sa ajute prin captarea aerului cald si umed expirat pe gura. Tratamentul cu antibiotic este rar de ajutor.

Sincopa de mare altitudine

Ocazional, persoanele care ajung la altitudini moderate vor experimenta in primele 24 de ore un episod scurt de lesin, frecvent asociat cu schimbarile tensiunii arteriale care apar la altitudine. Lesinul apare o singura data, frecvent dupa masa sau consumul de alcool. Aceste episoade nu sunt serioase si nu indica o problema la nivelul inimii. Simpla intindere la orizontala a persoanei, cu ridicarea picioarelor deasupra nivelului inimii, poate fi de folos.

Flatulenta

O conditie mai degraba neplacuta, decat serioasa, expulzia gazelor se produce ca urmare a cresterii volumului de gaze din abdomen, pe masura ce presiunea barometrica scade. Disconfortul poate fi ameliorat prin evitarea alimentelor care produc gaze si administrarea de simeticon (espumisan) sau enzime digestive.

Boala cronica de altitudine (boala Monge)

Boala cronica de altitudine (boala Monge) este o afectiune rara care apare la persoanele care traiesc perioade lungi (luni sau ani) la altitudini mai mari de 3000 de metri. La acestia, lipsa de oxigen este compensata prin cresterea numarului de celule rosii, o conditie care se numeste policitemie secundara. Aceste hematii in numar mare produc insa ingrosarea sangelui care nu mai circula asa de usor prin vase. Boala se manifesta cu cefalee, stare de confuzie, afectarea memoriei si a concentarii, oboseala, tulburari de somn, somnolenta, dureri musculare si respiratie greoaie. Se pot forma trombi (cheaguri) la nivelul membrelor inferioare si plamanilor. Flebotomia repetata (eliminarea a aproximativ 0.5 l de sange o data) aduce o ameliorare temporara, insa singurul tratament eficient si definitiv este coborarea la nivelul marii. Recuperarea completa poata dura luni sau ani. Boala Monge apare mai frecvent la copiii si barbatii care s-au nascut sau au locuit la altitudine mare perioade lungi de timp.