Bolile preexistente la altitudine mare
Desi marea majoritate a persoanelor care urca la altitudine mare sunt sanatoase, nu trebuie presupus ca doar acestia vor calatori la altitudine. Un numar din ce in ce mai mare de persoane de varsta mijlocie si in varsta ajung la altitudine mare pentru a schia, a face trekking, escalada sau participa la conferinte.
Efectul oricarei afectiuni care interfera cu transportul oxigenului este exacerbat de altitudine. Ca regula generala, persoanele cu boli preexistente trebuie sa fie in cea mai buna forma medicala inainte de a pleca intr-o calatorie la mare altitudine. De asemenea, trebuie informati despre modul de actiune a medicamentelor si regimul de tratament prescris si trebuie sa se asigure ca si-au luat cu ei doze suficiente, in special in cazul acelor medicamente care trebuie administrate regulat, ca de exemplu in astm sau diabet.
Desi functiile normale ale organismului, incluzand consumul maxim de oxigen scad cu inaintarea in varsta, atat la nivelul marii, cat si la altitudine, varsta in sine nu trebuie sa fie un factor de evitare a calatoriei la altitudine mare. Abilitatea unei persoane sa escaladeze cu succes la altitudine depinde de pregatirea fizica si nu de varsta. In general, cu cat persoana in varsta este mai experimentata, cu atat va sti cum sa-si dozeze ritmul astfel incat sa nu se suprasolicite.
Bolile preexistente si altitudinea mare
Deoarece exista putine studii si date in literatura de specialitate privind riscul persoanelor cu boli preexsitente care calatoresc la altitudine mare, este nevoie de prudenta atunci cand se fac recomandari si se evalueaza riscul potential in cazul acestor pacienti.
Bolile cardiovasculare
- Riscul de aparitie a bolii cardiace ischemice la alpinistii anteriori sanatosi nu este crescut
- Angina de efort prezenta la nivelul marii este posibil sa se graveze la altitudine si ascensionarea la altitudine moderata poate sa precipite angina la pacientii cu boala coronariana anterior stabila
- Pacientii cu angina instabila, aritmii supraventriculare si ventriculare necontrolate, insuficienta cardiaca necompensata, infarct de miocard in ultimele 2 saptamani sau interventii chirurgicale majore toracice sau de revasculare in ultimele 3 saptamani nu ar trebui sa faca efort fizic mai sus de altitudine joasa
- Pacientii cu un eveniment coronarian in ultimele 2 saptamani ar trebui sa evite sa mearga la altitudine atata timp cat un test de efort maximal (ECG de efort, ecocardiografie de efort) nu a infirmat ischemia
- Pacientii cu insuficienta cardiaca severa, angina severa si boala valvulara severa nu ar trebui sa urce la altitudine mare
- Hipertensiunea arteriala controlata nu reprezinta o contraindicatie pentru a calatori la altitudine
- Investigatii de tipul electrocardiogramei nu au vreun benefit in ceea ce priveste predictia privind o potentiala problema cardiaca la altitudine
- Daca nu se cunoaste statusul cardiac in cazul unui pacient cu varsta mai mare de 40 de ani, barbat sau femeie, se recomanda efectuarea unui ECG de efort inainte de expeditia planificata la altitudine mare
Diabetul zaharat
- Expunerea la altitudine mare nu este un factor de risc independent pentru agravarea diabetului
- Incidenta raului acut de munte (RAM) este similara la pacientii cu diabet si la cei fara diabet
- Simptomele de hipoglicemie pot fi confundate cu cele ale edemului cerebral de mare altitudine (ECMA)
- Pacientii diabetici trebuie sa aiba acces facil la suplimente de glucoza, iar persoanele din grup care ii insotesc trebuie sa fie informate in ceea ce priveste simptomele si masurile de tratare a hipoglicemiei
- Anumite aparate de monitorizare a glicemiei pot deveni imprecise la altitudine
Astmul
- In general, altitudinea mare nu are un impact negativ asupra pacientilor cu astm. Desi aerul rece si activitatea fizica pot sa precipite un atac de astm, majoritatea pacientilor nu vor avea probleme, posibil ca urmare a scaderii alergenilor din aer la altitudine mare
- Incidenta raului acut de munte (RAM) este similara la pacientii cu astm, comparativ cu pacientii fara astm
- Pacientii cu astm intermitent sau usor persistent pot urca la altitudini de pana la 5000 m
- Pacientii cu astm sever ar trebui sa fie sfatuiti sa fie prudenti atunci cand urca la altitude mare, in special in zonele indepartate
- La altitudine, trebuie continuat tratamentul recomandat in conditiile de baza si trusa de medicamente trebuie sa includa medicatie de salvare inhalatorie si prednison pentru tratarea exacerbarilor
- Anumite aparate de tipul PeakFlow Meter pot deveni imprecise la altitudine
- Este recomandata folosirea buff-urilor peste gura pentru a umidifica si incalzi aerul in mediile friguroase
BPOC (Bronhopneumopatia Obstructiva Cronica)
- Simptomele de la nivelul marii se vor agrava la altitudine, iar performanta fizica se va deteriora
- Pacientilor cu BPOC probabil ca ar trebui sa li se recomande sa evite calatoria la altitudine mare
- Exista un risc mai mare pentru exacerbari infectioase, astfel incat trusa de medicamentre trebuie sa includa antibiotice specifice, iar tratamentul trebuie inceput la primele simptome de infectie
- Pacientii cu VEMS1 < 1.5L trebuie evaluati pentru indicatia de oxigenoterapie si trebuie administrat oxigen suplimentar daca PaO2 prezisa este < 50-55 mmHg
- Trebuie evaluate comorbiditatile, care la randul lor pot avea un impact asupra pacientului la altitudine
- La altitudine, trebuie continuat tratamentul recomandat in conditiile de baza si trusa de medicamente trebuie sa includa medicatie de salvare inhalatorie si prednison pentru tratarea exacerbarilor
- Pacientii cu hipertensiune pulmonara nu ar trebui sa calatoreasca la altitudine mare. Daca este imperios, trebuie facuta profilaxia cu nifedipina
- Dupa un pneumotorax spontan, calatoria la altitudine mare trebuie evitata timp de 2 saptamani de la rezolutia radiografica a pneumotoraxului
Boala trombembolica – tromboza venoasa profunda (TVP) si trombembolismul pulmonar (TEP)
- Riscul de a face un episod nou la o ascensiune ulterioara la altitudine mare in cazul pacientilor cu un istoric de trombembolism venos este legat de prezenta unei tulburari de coagulare
- Riscul de a face un episod nou in cazul pacientilor la care nu s-a identificat un factor de risc pentru trombembolism pare sa nu fie crescut. Pe de alta parte, pacientii la care s-a identificat o coagulopatie (factor V Leiden, deficit de Proteina C, etc.) au un risc crescut, mai ales in cazul pacientelor care folosesc si anticonceptionale orale
- Pacientii cu un istoric de trombembolism venos trebuie sa continue pe toata durata calatoriei la altitudine mare regimul de tratament anticoagulant initiat la nivelul marii, cu evaluarea INR inainte si imediat dupa terminarea calatoriei
- La pacientii la care s-a finalizat tratamentul anticoagulant nu este nevoie de reinceperea acestuia pe durata calatoriei la mare altitudine
- Femeile cu istoric de boala trombembolica si coagulopatie trebuie sa intrerupa administrarea de anticonceptionale orale
- Atunci cand se anticipeaza zboruri lungi cu avionul, deshidratare si compresiune venoasa (purtarea in spate a rucsacului), pacientii trebuie sfatuiti sa evite aceste riscuri (sa se hidrateze adecvat, sa faca miscare si exercitii la nivelul gambei regulat, etc.). Se poate lua in considerare administrarea de aspirina in doza mica
- Pacientii cu hipertensiune pulmonara ca urmare a trombembolismului pulmonar ar trebui evaluati si sfatuiti sa evite calatoria la altitudine mare
Hipertensiunea pulmonara (HTP)
- Se recomanda evitarea calatoriei la altitudine mare
- Daca aceasta nu poate fi evitata, se recomanda educarea pacientilor privind riscul, simptomele si semnele edemului pulmonar de mare altitudine (EPMA)
- Administrarea de oxigen suplimentar la altitudine > 2000 m, chiar daca acesta nu ar fi fost recomandat la nivel marii
- Daca nu exista deja instituit un regim de tratament, se recomanda profilaxia cu nifedipina
Sindromul obezitate-hipoventilatie
- Se recomanda evitarea calatoriei la altitudine mare
- Daca aceasta nu poate fi evitata, se recomanda administrarea de oxigen suplimentar in timpul zilei si noptii
- Educarea pacientilor despre riscul si simptomele raului acut de munte (RAM) si profilaxia cu acetazolamida
- La pacientii care fac deja tratament cu CPAP, acestia trebuie sa continue tratamentul la altitudine, iar presiunea trebuie ajustata la aparatele care nu fac automat ajustarea presiunii
Sindromul de apnee in somn obstructiv si central
- La pacientii care fac deja tratament cu CPAP, acestia trebuie sa continue tratamentul la altitudine, iar presiunea trebuie ajustata la aparatele care nu fac automat ajustarea presiunii
- La pacientii cu apnee centrala se recomanda profilaxia cu acetazolamida
- Continuarea oxigenoterapiei nocturne pe durata sederii la altitudine mare
- Evaluarea pacientilor cu hipoxemie diurna pentru prezenta hipertensiunii pulmonare si daca este prezenta, profilaxie cu nifedipina
Pneumotorax
- Inainte de a calatori la mare altitudine, se asteapta 2 saptamani dupa rezolutia radiografica a pneumotoraxului
- In cazul unui pneumotorax persistent sau a unei fistule bronho-pleurale, calatoria la altitudine mare se va face cu tub de dren sau cu valva Heimlich
- Anterior calatoriei la altitudine mare, se recomanda screening cu CT toracic la pacientii cu risc crescut de pneumotorax spontan secundar
Persoanele in varsta, copiii si femeile insarcinate
Persoanele in varsta
- Riscul de boala de altitudine nu este crescut din cauza varstei inaintate
- Atat timp cat persoana este sanatoasa si antrenata, varsta nu este un obstacol pentru a calatori
- Capacitatea si performanta fizica pot fi reduse si pot fi, de asemenea, afectate de alte boli
- Pacientii in varsta trebuie sa limiteze activitatea in primele zile dupa ce au ajuns la altitudine mare pentru a permite procesului de aclimatizare sa se produca
Copiii
- Incidenta bolilor de altitudine este similara la copii si adulti, insa diagnosticul poate fi intarziat in cazul copiilor mici care nu pot descrie ceea ce simt
- In cazul oricarui copil care se simte rau la altitudine trebuie sa se considere ca sufera de rau de altitudine pana cand un diagnostic alternativ este evident
- Principiile de tratament al bolilor de altitudine sunt similare cu cele ale adultilor
Femeile insarcinate
- Exista putine date privind riscul unei femei insarcinate care calatoreste la altitudine mare
- Studiile privind femeile insarcinate care locuiesc la altitudine au aratat ca exista unele diferente privind oxigenarea placentara la altitudini < 3000 m
- Date din studii restranse si din experienta companiilor aeriene arata ca expunerea la presiunea din cabinele avioanelor comerciale sau la altitudini < 2500 m a unei femei insarcinate este sigura pana in saptamana 37 de sarcina, atata timp cat nu exsita o alta complicatie a sarcinii
- Exista putine date privind calatoria femeilor insarcinate rezidente la nivelul marii la altitudini > 2500 m