Nanga-Parbat / Diamir / Deo Mir

Nanga Parbat este al noualea varf ca inaltime de pe Pamant si al doilea ca inaltime din Pakistan. In contrast cu Muntele Everest, chiar „ruta conventionala Kinshofer” este foarte dificila din cauza pantelor mari si pericolului de avalanse, care au dus la inregistrarea a 61 de accidente mortale. Posibilitatea de a muri la escaladarea acestui munte este considerata de trei ori mai mare decat cea a urcarii pe Everest.

Masivul Nanga Parbat este situat in partea de vest a muntilor Himalaya, in regiunea Gilgit-Baltistan, si reprezinta cel mai proeminent edificiu muntos de pe glob, deoarece domina cu 7000 m regiunea inconjuratoare pe o raza de 25 km. Masivul este delimitat la V de ghetarul Diamir, la NE de ghetarul Rakhiot, la E de ghetarul Chhungphar, iar la SE si S de ghetarii Bazhin si Tashain. Sub aspect orohidrografic, masivul Nanga Parbat se prezinta sub forma unei creste principale (Mazeno Ridge), puternic glaciata, din care se desprind cateva culmi secundare spre regiunile glaciare inconjuratoare, mai impozante spre NE, unde se remarca o culme de N (Diama Ridge, North Ridge), una de NE si una de SV. Din aceasta cauza, masivul expune patru fete morfologice. Culmea Mazeno are 10 km lungime, se desfasoara intre Mazeno Col (5358 m), la SV si South Chongra Peak (6448m) la NE, si este considerata cea mai lunga creasta din cadrul masivelor de peste 8000 m. Pe aceasta culme se remarca varfurile Nanga Parbat Sud (8.042 m) – Nanga Parbat (8.125 m) – Nanga Parbat Schulter (8.070 m) – Rakhiot Peak (7070 m) la NE.

Fata de V si de NV, spre ghetarul Diamir (Fata Diamir), margineste un imens bazin de acumulare glaciara, fiind marcata de creste, culoare si vaiugi acoperite cu gheata si zapada. Fata de N si NE, spre ghetarul Rakhiot (Fata Rakhiot), etaleaza, de asemenea, creste, pinteni si culoare acoperite cu ghetari, care converg catre valea numita ”Fairy Meadows”, unul dintre cele mai frumoase locuri de pe Pamant. Fata de est, spre ghetarul Chhungphar, este marcata de culoare glaciare evazate, despartite de creste, vaiugi, abrupturi si trepte. Fata de SE si S, spre lacul Latbo si spre ghetarii Bazhim si Tashain, numita si Rupal, reprezinta cel mai inalt perete muntos din lume, alcatuit din granite si gnaise, roci oportune pentru activitati de escalada. Inaltimea acestui perete este de 4600 m, iar relieful sau de amanunt etaleaza abrupturi, creste, umeri, trepte, hornuri, vaiugi, proeminente stancoase, fronturi de gheata, seracuri, circuri si culoare glaciare.

Originea numelui

Nanga Parbat (Muntele plesuv in Urdu) sau Diamir (Regele muntilor), Nanga Parbat inseamna „Muntele Golas„, in hindi ”parbat” deriva din ”parvata”=munte. De asemenea, este cunoscut sub numele ”Muntele German”, deoarece nemtii au depus mari eforturi pentru a fi primii pe varful sau. Alpinistii il considera unul dintre cele mai grele piscuri de escaladat de peste 8.000 de metri altitudine, de aceea este numit si ”Killer Mountain”.